Începea să se cam tragă cortina peste panorama montană de deasupra noastră, dar cum nu puteam ieşi din impas în alt fel l-am invitat pe profesor la o bere, poate-poate om drege lucrurie mai la rece. Dar rece nu era, numai caldă, că la 1800 de metri altitudine cine-i dus cu pluta să bea bere la gheaţă ? Eh, asta este, le-o mai răci atmosfera. După vreo oră nu ajungem, în mod firesc, la nici o concluzie în privinţa cazării animatului nostru profesor, dar ne facem cu un grup de vreo şapte localnici care toţi se răcoresc cu nesaţ din berile noastre. Atmosfera e relativ plăcută şi noaptea e încă tânără aşa că mai comandăm un rând.

Cu comanda însă vine un alt individ de afară care dă să se lipească grupului nostru. Noi, împinşi acum spre spatele prispei înconjurate cu gard nu am prea zis nici da nici nu că eram prea departe de situaţie. Ceilalţi săteni în schimb, cei de la faţa locului, vrând probabil să-şi asigure restul berilor necomandate încă doar pentru ei l-au refuzat pe musafir. Şi mare greşeală au comis. Căci numaidecât în mijlocul drumului se adună un grup de vreo cinci care începe să discute cu patimă. Fetele, normal, neinteresate de banalităţi ca astea, n-au remarcat nimic. Eu în schimb, cu colimatorul aţintit pe situaţie, am îngheţat cu sticla pe buze. Unu din grupul inamic, mai bine făcut şi mai viteaz în spirit se îndreaptă lejer spre prispă, păşeşte ţanţoş până în spatele unuia dintre săteni şi zice: "Vrem să bem bere cu albii!" Acum bine-nţeles se dezmeticesc şi fetele că ceva se întâmplă totuşi, drept care se uită amândouă la mine ca la Prâslea cel Voinic. Eu însă zâmbesc dulce, ca un măr de aur. "Cum adică, să beţi cu albii?", se ridică un alt sătean, cât scobitoarea de lângă sticla de bere de pe masă. "Ce cum adică, mă! Adică noi nu putem să bem o bere şi voi da? Păi cin' te crezi?" Ăi mai vociferoşi din tabăra noastră doar acum două minute când era vorba de cazarea lui Kishani, inclusiv Kishani însuşi, tac chitic. Unul dintre săteni se ridică pur şi simplu cât mai tiptil posibil şi zice "Îmi pare rău, prieteni, eu sunt o persoană religioasă. Nu-mi plac bătăile." Şi se face nevăzut. Din nou scanez ca laseru situaţia şi din nou îmi pun capul în palmă. Din cei şase rămaşi la masa noastră doi de-abia se mai ţin pe picioare, unu' zâmbeşte non-stop cu o mină de retardat mintal, unu’ îi cam la 75 de ani, unu-i Kishani care şi-a dovedit deja talentele în luptă şi ultimul e scobitoarea care tocmai se ridicase în picioare. Şi pentru a mai arunca motorină pe foc, grupul de afară tocmai s-a întâlnit cu un alt grup care venea dintr-o altă direcţie. Acum sunt vreo 10 în total. Noi...

"Haideţi încoace băieţi," îşi cheamă eroul inamic trupele şi face un pas înspre scobitoare. Scobitoarea se aşază palind la loc. Ceilalţi se instalează crăcănaţi pe prispă în spatele liderului lor şi zâmbesc. "Aaa, se lasă cu bătaie," zâmbeşte septuagenaraul şi soarbe cu satisfacţie din bere. "E bine aşa, e bine ! Tineretu' trebe să-şi exprime cumva energia tinerească, nu ? Ha, ha, ha, aşa e, aşa e…" Mă uit la el cam şontâc. Oare nu putem rezolva situaţia pe cale financiară? Dacă le-am da fiecăruia câte o bere? mă gândesc eu vitejeşte. Dar bine-nţeles fetele sunt cele cu finanţele şi ele continuă să se uite la mine ca la Prâslea cel Voinic. "Sunt numai geloşi că noi stăm la masă cu albii, atâta tot," şopteşte retardatul zâmbind şi sorbind din bere. În faţa grupului nostru, zidul ridicat de scobitoare începe să se prăvălescă şi partea din faţă a grupului inamic strigă ba la noi, ba unul la altul: "Da ce-i asta, aşa ne trataţi pe noi, da cine vă credeţi? Păi ce, credeţi că voi puteţi să veniţi în Africa să faceţi tot ce vreţi?" Ah, Doamne, din nou îmi pui la încercare vitejia neasemuită, îmi îndrept eu privirile spre cer aşteptând un miracol, când dintr-o dată, cine se ridică semeţ ca Ulise peste trupele lui Priam? E John, beţivu' de la care nu mai aşteptam nimic. "Care-i situaţia?" face el un pic ameţit îndreptându-se ţintă spre inamic. "Ce nu vă prieşte?" Încurajat, mă ridic şi eu. "Da, chiar aşa, care-i problema?" Fetele se îmbujorează. "Ce problemă?" răspund arogant băieţii. "Asta întreb şi eu, ce problemă?" mă răstesc eu. "Nu-i vorba de problemă!" "Adică cum nu-i vorba de problemă?" "Ce vorbă-i aia?" "Păi voi ziceaţi că aveţi o problemă!" "Eu n-am nici o problemă!" se surprinde stringând eroul inamic.